Eliberarea prin cautiune

Cautiunea reprezinta sumă de bani  depusă pentru a obține eliberarea provizorie a unei persoane arestate și care garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată și la executarea pedepsei.

Cauţiunea este una dintre cele mai puţin utilizate căi de ieşire din arest. Cauza pentru aceasta este fie starea materială deloc prosperă a inculpaţilor, fie lipsa unor reguli clare de aplicare. Cert este că, prin această metodă, încă „nedescoperită“ 

Deşi legea penală românească le permite inculpaţilor aflaţi în stare de arest preventiv ieşirea pe cauţiune, aceasta este cea mai nefolosită cale de părăsire a arestului. Eliberarea pe cauţiune presupune judecarea în stare de libertate a unui învinuit, acesta fiind obligat la plata unei sume de bani cu titlu de cauţiune pentru acest lucru. Nu pentru toate infracţiunile se poate acorda acest beneficiu, cele de pericol social sporit fiind, de exemplu, exceptate. 

Potrivit Codului de procedură penală, eliberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de judecător, doar la cerere, atât în timpul urmăririi penale de la parchet, cât şi în timpul judecării procesului. Cuantumul cauţiunii este de cel puţin 1.000 de lei. În momentul în care inculpatul este pus în libertate, instanţa dispune şi respectarea uneia sau a mai multor obligaţii de către acesta, cum ar fi să nu depăşească o anumită limită teritorială, să anunţe orice schimbare de domiciliu, să nu intre în legătură cu anumite persoane, să nu pără-sească ţara fără încuviinţarea instanţei etc. Liberarea sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infrac-ţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani. 

Suma rămâne la aprecierea judecătorului 

Dacă inculpatul nu respectă aceste obligaţii sau dacă să-vârşeşte alte infracţiuni, banii sunt viraţi la bugetul de stat. Din nefericire, în România, eliberarea pe cauţiune se aplică foarte rar de către judecători, tocmai pentru că nu există reguli clare de aplicare. Cu alte cuvinte, elibe-rarea pe cauţiune este lăsată la aprecierea judecătorului. În unele situaţii, mai ales atunci când nu este vorba de infracţiuni deosebit de grave, eliberarea pe cauţiune pe timpul procesului poate fi nu doar o măsură ce respectă prezumţia de nevinovăţie, ci şi una care ar putea aduce bani statului.