Falimentul

   Aplicarea acestei proceduri are loc in momentul in care, in mod cert, redresarea unei societati comerciale nu mai este posibila, singura solutie de achitare a datoriilor sale comerciale fiind lichidarea in intregime a activului.Din păcate, în majoritatea cazurilor, aceste plăţi nu vor acoperi integral datoriile, creditorii fiind nevoiţi să suporte pierderi deseori importante pentru activitatea firmei lor. Acest lucru se datorează în special, acolo unde nu există reaua intenţie, întârzierii momentului de declanşare a insolvenţei în vederea reorganizării, cu beneficiile pe care aceasta le poate aduce, sau în urma eşuării reorganizarii. Astfel, pierderile societăţii se acumulează până la un nivel la care depăşesc cu mult capitalurile proprii ale firmei, aceste pierderi fiind finanţate, practic, pe seama creditării, fie de la instituţiile financiare, fie de la furnizori.
   Declanşarea falimentului este decisă prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, de către judecătorul sindic. Din acest moment, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei prevede acţiunile şi măsurile care trebuie luate de către lichidator şi aprobate de către adunarea creditorilor.

   Finalitatea procedurii este radierea firmei la cererea lichidatorului, printr-o hotărâre a judecătorului sindic, ceea ce duce la ştergerea firmei din evidenţele şi registrele autorităţilor. Menţionăm că, în funcţie de specificul activităţii şi de mărimea firmei, dar şi de condiţiile economice actuale, această procedură poate deveni foarte complexă şi poate dura de la câteva luni, până la câţiva ani.